Există pictori români care au lăsat prin arta lor o mărturie importantă a istoriei noastre dar și indicii expresive ale creativității noastre. Câteva din lucrările de mai jos, considerate de excepție, pot fi admirate la Muzeul de Artă al României.

România revoluționară - Constantin Daniel Rosenthal 

Atunci când a pictat această lucrare, unul din cei mai importanți pictori români, Constantin Daniel Rosenthal a folosit-o ca model pe Maria Rosetti. Realizat în Paris, în anul 1850, tabloul înfățișează România ca fiind o femeie tânără ce poartă costumul tradițional. În mâna dreaptă, ea strânge un pumnal, în timp ce pe umăr are steagul național. Femeia simbolizează unirea patriei, eliminarea corupției și frăția. 

Car cu boi - Nicolae Grigorescu

Opera celebră a lui Nicolae Grigorescu este, fără doar și poate, una dintre cele mai de preț lucrări din istoria artei românești. Tabloul este realizat în culori de ulei, pe pânză și a fost finalizat în perioada de maturitate a pictorului.

Anemone - Ştefan Luchian

Denumit și pictorul florilor, Ștefan Luchian a dat o semnificație aparte fiecărei culori din acest tablou. Mai exact, anemonele roșii reprezintă viață, cele violet moartea, iar cele albe serenitatea. Simbol al efemerității și al tinereții, anemonele înflorite sugerează, potrivit vechilor eleni, revenirea lui Adonis lângă Afrodita și începutul unui ciclu nou al vieții.

Omul cu ochiul scos - Victor Brauner

Omul cu ochiul scos este una dintre cele mai importante opere ale lui Victor Brauner, fiind caracterizată printr-o plasticitate aproape clasică, iar ochiul reprezentând un element special. Tabloul a prevestit, într-un fel, o întâmplare petrecută în 1938, când artistul s-a stabilit definitiv în Franța: în încercarea de a aplana un incident, s-a trezit cu un ciob de sticlă în ochi, rămânând toată viață fără un ochi. Mai mult, motivul ochiului este unul fundamental în arta lui Brauner, el realizând după 1930 un ciclu deosebit. Mulțumită acestor calități, André Breton l-a prezentat pe Victor Brauer în 1934 drept singurul suprarealist care a reușit să creeze o mitologie personală. 

Fata pădurarului - Nicolae Tonitza

Pictată în anii 1924-1926, pe când artistul explora universul copilăriei, Fata pădurarului este una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Nicolae Tonitza, unul din cei mai cunoscuți pictori români. Asa cum obișnuia să facă în toate portretele sale, pictorul pune accent pe ochi: deși îndreptată spre artist, privirea pare a fi, totuși, întoarsă spre sine, contemplând melancolic, prinsă într-o lume interioară inaccesibilă. 

Dincolo de redarea fotografica, compoziția mizează pe contrastul puternic intre roșul rochiei și verdele frunzelor de stejar ce au, din loc în loc, tușe de portocaliu și albastru. Trecerea de la planul apropiat la cel îndepărtat este făcută de cele doua frunze ce coboară pe gulerul rochiei, spărgând astfel decorativismul fundalului.

Cosaşi odihnindu-se - Camil Ressu

Camil Ressu a realizat această impresionantă lucrare atunci când a plecat în satul Ilovăț, în frumoasa regiune a Mehedinților. Cosași odihnindu-se ilustrează patru țărani osteniți, care își trag sufletul după muncă, la umbra unui copac, pe o grămada de snopi de grâu, în arșița unei zile de vară. În spatele cosașilor apare o femeie care le aduce merinde, iar în planul secundar se observă un alt cosaș care merge în direcția opusă, spre sat. 

Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube dar și în magazinele din București!