Clei de oase 500 g Profiart
Este mai putin elastic decat cleiul de iepure si este folosit cu precadere pentru propritatile sale de modelaj.
Se recomanda inmuierea a 70gr de clei uscat intr-un litru de apa pentru 24 de ore, dupa care se lasa sa se intareasca. Se incalzeste la bain-marine, sub 60 grade Celsius si se prepara cleiul rapid. O temperatura mai inalta altereaza calitatile acestuia de adeziv.
Cleiul de oase este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor de provenienta animala.
Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul colagen este de provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.
Cliseul este ca animalul din care se fabrica cleiul de oase este calul, spunandu-se ca acesta merge la fabrica de clei. Totusi, in fabricarea cleiului de oase sunt folosite si tesuturi provenite de la alte animale, precum iepuri sau pesti.
Cleiul de origine animala era cunoscut inca din antichitate, desi nu era folosit pe o scara foarte larga. Exista dovezi conform carora omul de Neanderthal a folosit cleiul animal pentru a proteja picturile murale de umezeala. Alte dovezi atesta faptul ca un alt tip de clei animal (obtinut din dintii cailor) era folosit inca de acum 6000 de ani (nu se cunoaste totusi cat de raspandita era utilizarea acestui tip de clei).
Primele instructiuni scrise despre prepararea cleiului de origine animala dateaza inca din jurul anului 2000 i.Chr. Intre 1500 1000 i.Chr. cleiul animal era folosit la prepararea lemnului, la picturi murale, fiind gasit chiar in componenta sicrielor faraonilor egipteni. In acest sens, in Egiptul Antic, exista dovezi, sub forma unor sculpturi, care prezinta prepararea si utilizarea cleiului ce era utilizat, in principal, la pregatirea materialelor lemnoase care decorau mormantul faraonilor.
Mai tarziu, grecii si romanii au utilizat cleiul animal si cel de peste la furniruiri, incrustatii, sau la lipirea unor sectiuni sau fasii subtiri din lemn. Cleiul animal, cunoscut ca taurokolla in greceste si gluten taurinum in latina, era fabricat din pielea taurilor. De asemenea, obiectele de lut sparte erau reparate cu ajutorul acestui clei, umpland crapaturile sau imperfectiunile vaselor.
Intre 906 618 i.Chr., in China, se foloseau pesti, boi si coarne de cerb la producerea adezivilor si liantilor pentru pigmenti. Cleiul animal era folosit ca liant in pictura in timpul Dinastiei Tang. Exista dovezi conform carora una din ingredientele de baza in realizarea cernelii negru de fum era cleiul proteic. Cleiul din bou si cel obtinut din coarne de cerb actioneaza ca un liant, legand particulele pigmentilor una de alta, formand un strat protector in timp ce se usuca cerneala.
