Blog ProfiArt

Natura statică este reprezentarea unor obiecte aranjate aleatoriu, care dau impresia unui cadru înghețat. Un exercițiu de natură statică poate reda obiecte din viața cotidiană folosind culori de acuarelă, acrilice sau uleiuri. Natura statică cere organizarea obiectelor într-o compoziție originală, care să aibă în vedere atât stabilirea sursei de lumină cât și armonia formelor plastice și a contrastelor.
Istorie
Natura statică și-a dobândit independența ca un stil separat în secolul 17, în țările nordice și apoi a ajuns în Spania, Franța, Italia, etc. Denumirea stilului în Olanda era stillben, care se traduce prin ideea de tablou care reprezintă o viață liniștită. Pictorii olandezi au elaborat în acea perioadă atât scheme de compoziție cât și proceduri artistice care să sublinieze atmosfera unei vieți liniștite și pline de belșug (dejunuri, compoziții florale, mese pline etc.).
Paul Cezanne a văzut în această natură moartă o organizare geometrică iar cubiștii au continuat această idee prin studii de culoare și suprapuneri de planuri. Caravaggio e considerat a fi primul autor al unei compoziții în natură statică - Coș cu fructe fiind o pictură pentru care artistul a adunat mere și pere într-un coș de nuiele.

Natură statică - Gauguin
Dacă te gândești să pictezi natură statică, e bine să știi că cel mai ușor este să pictezi obiectele clar delimitate, cu un contur ușor de redat. Mai târziu, poți trece la peisaje sau alte tipuri de tablouri, care sunt însă considerate de o dificultate mai mare.
Pregătirea obiectelor pentru un studiu de natură statică
Atunci când îți stabilești o variantă de aranjare a obiectelor pentru o natură statică, e bine să ai în vedere ca acestea să nu fie aranjate foarte aproape unul de celălalt, să nu realizezi neapărat o simetrie perfectă ci să ai ca obiectiv obținerea unei unități a formelor și proporțiilor și o dinamică între obiecte. Așezarea elementelor este și ea importantă – asigură-te că ai un fundal de o singură culoare în spatele obiectelor, eventual chiar negru, acest detaliu te va ajuta să “vezi” mai bine totul – lumina, tonurile de culoare etc.
Bineînțeles, pentru orice artist e ideal să lucreze la lumină naturală, deci e perfect dacă poți așeza obiectele lângă fereastră. Alternativ, poți folosi o sursă de lumină artificială pentru cadru, pe care o poți lucra astfel încât obiectele să poată beneficia de suficient contrast între regiunile luminate și cele în umbra. Aici te poți interesa inclusiv despre filtre care să creeze o lumină mai difuză însă o lampă mobilă cu lumina de intensitate reglabilă ar fi ideală pentru a-ți ajusta cadrul.

Alternativ, poți picta și după o fotografie referință deja pregătită din punct de vedere al luminii și armoniei obiectelor.
Schița unui tablou – natură statică
Dacă ești la început, schița poate fi una din cele mai importante etape al unui astfel de tablou. În această etapă asigură-te că îți folosești toate cunoștințele pentru a reda perfect relația spațială dintre obiecte și corectitudinea formelor geometrice.
O idee pentru început este să folosești obiecte cu formă cât mai simplă, cum ar fi o sferă și un cub, pentru a putea trece în mod simplu prin toate etapele – de la schiță până la aplicarea culorilor. Pe măsură ce capeți experiență și îndemânare, poți trece la abordarea unor subiecte mai sofisticate. O altă recomandare pentru început este să folosești un fundal foarte simplu și o masă fără o față de masa cu cute etc. Acestea sunt deja elemente care necesită mai multă experiență și e bine să lucrezi pas cu pas.

Stabilește proporțiile principale (pentru a determina raportul între obiecte) cu linii foarte subțiri, de construcție. Verifică dimensiunile imaginar și prin vizare, suprapunând o a doua dimensiune prin comparație, pentru a stabili raportul căutat.
Pe scurt, pașii de realizare a unui astfel de studiu sunt paginarea, construcția obiectelor și prelucrarea în culoare a obiectelor.
Aplicarea straturilor de culoare
Dacă studiezi tablouri celebre cu natură statică, vei observa de multe ori folosirea culorilor care se regăsesc una lângă alta pe cercul cromatic, cum ar fi gama de culori calde (roșu, portocaliu, galben). Acest tip de selecție al culorilor analoage vor crea o armonie, importantă în pictură. Poți folosi și culori complementare, însă într-un procent mai mic decât gama principală.
În funcție de tipul de culoare în care lucrezi – acuarelă, culori acrilice sau culori de ulei, vei aplica straturile de culoare. Ca și logică de lucru, e bine să lucrezi obiectele rând pe rând și asigură-te că ai redat lumina, volumul și textura corect.
După ce ai aplicat primul strat de culoare, modelează clarobscurul în tehnica picturală aleasă.
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!
Surse foto: Wikimedia, Unsplash

Colajul este o tehnică artistică care constă în compunerea unor imagini prin lipirea unor elemente vizuale pe un suport. Poți crea mash-up-uri vizuale din imagini decupate din reviste, din propriile desene sau poți lucra tablouri mixed media în care să combini imagini printate, materiale textile și elemente pictate cu acrilice sau acuarele. Colajul combinat cu tehnicile mixed media îți permit o expresivitate maximă și ai nevoie doar de un pic de research asupra materialelor de utilizat într-un colaj și de a-ți seta un plan sau o schiță de colaj.
Ce înseamnă colaj?
Colajul are o istorie foarte lungă (a fost folosit ca și tehnică încă din perioada din care invenția hârtiei a avut loc, în China) însă popularitatea sa a crescut o dată cu inventarea fotografiei, în secolul 19. Max Ernst, Pablo Picasso sau Hoch sunt doar câțiva din artiștii care au fost inspirați de această tehnică.

Ca și manifestare artistică, colajul este situat la începutul modernismului, cu reprezentanți de seamă – pictori care aparțin cubismului. O altă perioadă în care colajul în artele plastice s-a evidențiat a fost perioada artei pop. Mai puțin cunoscut este faptul că decoupage-ul este o tehnică derivată din colaj.
Ce înseamnă colaj astăzi? Pe lângă tehnică artistică, colajul este utilizat și ca metodă de mindfulness, pentru a ilustra, într-un proces introspectiv, emoțiile și stările celui care lucrează colajul. Ca și activitate pentru copii, colajul are beneficii importante, începând cu educarea perspectivei de ansamblu și de lucru cu texturi și culori.
Orice fațetă a acestei tehnici ai alege, colajul rămâne o tehnică foarte la îndemână, pe care o poți studia în mod simplu și cu care îți poți crește expresivitatea creativă și artistică.
Materiale necesare pentru realizarea unui colaj
Ce este colajul, din punct de vedere a instrumentelor? Hârtie, carton, material textil lipite pe o suprafață suport. Pentru acest lucru ai nevoie de:

pânză sau carton pânzat pe care să lipești elementele;
fotografii, print-uri decupate din reviste;
materiale textile subțiri, în culori potrivite pentru schița colajului;
bindex și pensule;

Un adeziv excelent pe care ți-l recomandăm, optim în tehnica colajului este bindex. Acest tip de adeziv/ liant acrilic are marea calitate de a funcționa deopotrivă ca un adeziv și ca un strat protector ce poate fi aplicat deasupra lucrării. Mai mult, vei putea lipi atât hârtie și carton cât și material textil cu el iar după uscare, acesta devine perfect transparent.

Tipuri de colaje – colajul ca activitate de dezvoltare personală
Există mai multe tipuri de colaje, printre care și colajul ca exercițiu mindful. Pe lângă tehnica artistică, pe care o poți lucra conform talentului, inspirației și experienței, un colaj ca parte dintr-un proces de dezvoltare personală este un exercițiu potrivit pentru oricine. În acest caz, rezultatul estetic este mai puțin important decât cel de introspecție.

Ideile pentru colaje – exerciții de dezvoltare personală pot să propună ilustrarea unui sentiment, a unui moment din viața ta, a unui obiectiv personal pe care-l ai, fiind apropiate de ideea unui moodboard.
Citește și articolul despre dezvoltarea personală și rolul creativității în acest tip de proces!
Poți utiliza și culori pentru a completa un colaj mixed media și o idee bună este să găsești culorile potrivite pentru asocierile emoționale pe care le lucrezi. Te invităm să citești și articolul despre culorile calde și semnificația acestora.
Tipuri de colaje – activitate de dezvoltare a creativității copilului
Tehnica colajului, fiind deosebit de versatilă, se pretează foarte simplu și pentru o activitate de weekend alături de copilul tău. Ai nevoie de hârtie colorată, decupaje din reviste sau imagini printate acasă, de adeziv, pensule, foarfece și elemente decorative, dar și culori - guașe sau acuarele pentru copii.

În funcție de vârsta copilului tău, poți face colaje tematice potrivite nivelului său de experiență, asigurându-te că fiecare element adăugat în colaj are povestea sa, decisă de cel mic. Un atelier acasă de creare colaj poate fi un moment foarte bun atât pentru dezvoltarea creativității copilului, dar poate fi și un pretext pentru a dezvolta tehnici de storytelling în familie.
Citește și articolul cu mai multe idei pentru dezvoltarea creativității copilului!
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!
 

Ce sunt culorile calde si cum sa le combini corect in pictura
Fiecare culoare are un impact asupra emoțiilor noastre, poate evoca sau stimula un anumit tip de trăire, la nivel subtil. Culorile considerate calde sunt galben, portocaliu și roșu, dar și toate nuanțele intermediare. În acest articol, vei găsi mai multe informații despre aceste culori calde dar și felul în care le poți folosi într-o paletă.
Ce sunt culorile calde?
Culorile calde sunt acele culori care trec de la roșu la galben și sunt asociate, conform psihologiei culorilor, cu senzații și sentimente calde, optimiste, dinamice, de bucurie.

Acestea pot transmite inclusiv o senzație de temperatură ridicată și sunt, din acest punct de vedere, opuse unor culori precum albastru, verde și violet, care sunt considerate culori reci. Se consideră că o culoare este cu atât mai caldă pe cât are în compoziție nuanțe de roșu.
Deci, percepția umană despre o culoare nu este o simplă chestiune vizuală ci produce o senzație. Astfel se diferențiază culorile calde de cele reci.
Care sunt culorile calde si cum le identifici?

Galben: se pare că galbenul este culoarea la care ochiul uman este cel mai sensibil, creierul fiind, în apropierea acestei culori, extrem de stimulat. Este una din cele mai radiante culori, dar în exces poate suprasolicita atenția și deci ar putea deveni obositoare în designul interior, de exemplu. Se poate folosi pentru a deschide o altă culoare dar și pentru accente într-o lucrare.
Roșu: culoarea roșie este o culoare care va domina instant contextul în care este plasată. Se pare că această culoare trezește deopotrivă sentimente de fericire și entuziasm, dar în exces poate deveni și ea obositoare, prin dinamica pe care o trezește.
Urmărește acest video pentru a vedea cum arată mai multe nuanțe din roșu din gama de acuarele Horadam de la Schmincke.

Portocaliu: culoarea portocalie este și ea o culoare caldă, poate cea mai optimistă dintre toate, cu impact asupra motivației. Este o culoare caldă care se află între cele două polarități (galben și roșu) și cu cât se îndreptă către roșu, cu atât va trezi emoții mai puternice.

Care este cea mai caldă culoare?

Conform psihologiei culorilor, se consideră că galbenul este cea mai caldă culoare, având cea mai ridicată temperatură. Inspiră la spontaneitate și este în sine asociat cu lumina soarelui.
Maro este culoare calda sau rece?
Maro este o culoare caldă atunci când în compoziția sa intră o cantitate mai mare de galben și are inflexiuni reci atunci când conține mai mult albastru. La rândul lui, este o culoare destul de versatilă, care poate avea diferite temperaturi.
Culoare mobilierului dintr-o amenajare poate, deci, să conteze destul de mult – un maro mai deschis, cu mai mult galben în compoziție, va imprima ambientului un sentiment de căldură și relaxare.
Cat de importanta este temperatura culorilor in pictura?

Temperatura culorilor în pictură are un rol important, fiindcă se va traduce în ideea de atmosferă caldă sau rece a picturii tale. Capacitatea de a controla acest tip de indicator te va ajuta să transmiți un anumit sentiment, să oferi obiectelor din lucrare perspectiva potrivită, să adaugi profunzime scenelor și să integrezi lumina în imaginea pe care o creezi.
Urmărește și tutorialul de pictură în acuarelă realizat de artistul Ovidiu Iovanel cu magazinul ProfiArt Grivița!
Ca principiu, culorile calde vor da senzația de expansiune, iar cele reci vor părea să se contracte într-un tablou, aceste trăsături putând fi folosite pentru a crea efecte subtile într-o lucrare, de exemplu poți adăuga culori calde pentru a da sublinia un anumit element sau obiect și poți folosi culorile reci pentru a crea senzația de micșorare a unui alt element.

Acest concept joacă un rol important mai ales în cazul peisajelor, unde poți lucra cu culori reci pentru a întări senzația de depărtare a unor elemente (cum ar fi munții de pe fundal) și culori calde pentru a sublinia elementele din prim plan.
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!
 

Nuantele de albastru sunt folosite în pictură pentru a reprezenta sentimentul de libertate, de spațiu deschis, ideea de imaginație, inspirație și sensibilitate dar și melancolie și chiar compasiune. Nuanțele de albastru sunt percepute astăzi ca fiind tradiționale, conservatoare, dar aduc și calm și securitate, ca și emoții asociate. Din punct de vedere cultural, albastrul a fost încărcat de-a lungul istoriei cu o importanță deosebită, datorită rarității pigmentului în natură iar astăzi rămâne culoarea care reprezintă deopotrivă cerul, roialitatea și autoritatea.
Iată un articol despre istoria și semnificația principalelor nuanțe de albastru și istoria acestora: de la albastrul egiptean, ultramarine sau royal blue până la prussian blue și turcoaz.
Albastru egiptean
Albastrul egiptean era produs inițial din praf de calcar pisat cu nisip și azurit sau malachit, încălzite la o temperatură de peste 800 de grade Celsius. Rezultatul era un material albastru opac, de consistența sticlei, care trebuia apoi pisat și amestecat cu un liant (de exemplu albuș de ou) pentru a putea fi utilizat la pictură.
Ultramarine blue

Ultramarine blue din gama de culori fine de ulei XL Studio
Ultramarinul este un pigment obținut din lapis lazuli și în timpul Renașterii, această nuanță de albastru era foarte populară printre artiști datorită intensității și valorii sale.
Istoria ultramarinului – chiar dacă egiptenii au fost fascinați de lapis lazuli, nu au descoperit niciodată cum să îl prelucreze. Secolul 6 este momentul în care culoarea albastru se evidențiază ca pigment, când apare în picturi budiste din Afghanistan (lapis lazuli fiind minat exclusiv din minele Sar-i Sang din regiune). Pigmentul a fost mai apoi importat în Europa de către comercianții italieni (secolul 14-15) unde a fost redenumit ultramarin, termen care tradus din latină înseamnă “dincolo de mare”.

Culoarea albastru ultramarin a devenit cea mai căutată nuanță de albastru în perioada medievală, la un preț care rivaliza cu cel al aurului. Din acest motiv, era considerate o culoare a regalității și se spune că chiar și Michelangelo sau Raphael erau obligați să o folosească cu cumpătare. Artiști precum Cimabue, Duccio și Giotto sunt printre primii care foloseau intens această nuanță de albastru, de cele mai multe ori asociind-o cu foiță aurie.
Pigmentul a rămas foarte scump până în 1826, când un chimist francez a descoperit o variantă sintetică, denumită French ultramarine.
De multe ori, albastrul ultramarin este considerat a fi un albastru pur. Totuși, această nuanță conține un accent roșu, care-i subliniază profunzimea.
Cyan blue

 
Cyan Blue din gama Aqua Drop de acuarelă lichidă
Tehnic, cyan blue este cea mai pură nuanță de albastru. Localizată pe tranziția dintre albastru și verde, este mai albastră decât nuanța turcoaz și are o natură mai rece.
Prussian blue

 
Prussian blue – culoare de ulei Mussini (de la Schmincke)
Prussian blue e un tip de albastru care a apărut în Germania, în secolul 18, când pictorul elvețian Johann Jacob Diesbach a inventat pigmentul sintetizat. Prima mențiune a acestei culori este într-o scrisoare adresată președintelui Royal Academy of Sciences, când artistul menționa descoperirea pigmentului 'Preussisch blau'. Este primul pigment sintetic modern descoperit, care a înlocuit albastrul obținut din lapis lazuli.
O altă denumire este Berliner Blau și un detaliu puțin știut despre descoperirea acestei nuanțe de albastru - Prussian Blue este felul în care a apărut – Diesbach intenționa să creeze o nuanță de roșu, însă compoziția la care lucra a intrat în contact cu sângele unui animal iar reacția a produs acest albastru vibrant.

Artiști cunoscuți care au folosit Prussian Blue sunt Pablo Picasso, Katsushika Hokusai (Under the Wave off Kanagawa) și alți artiști japonezi dar și Marc Chagall. Mai mult, după ce un astronom i-a descoperit sensibilitatea unică la lumină, aplicația Prussian Blue în arhitectură a fost una importantă, fiind folosită pentru ceea ce denumim astăzi “blueprints”.
Marian Blue
O nuanță de albastru care a fost folosită în icoanele care o reprezentau pe Fecioara Maria, uneori obținută din azurit (un pigment mai ieftin decât lapis lazuli, care se obținea ca produs secundar în minele de cupru).
Cerulean Blue

Cerulean Blue din gama de acuarelă Horadam (Schmincke)
Termenul se traduce din latină prin "cer" sau "rai" și culoarea este un albastru opac care acoperă azurul dar și o culoare mai închisă a cerului.
Inițial, pigmentul era obținut din compuși ai aluminiului (stanat de cobalt magnesium) și a fost perfecționat prin tratarea termică a cobaltului și a oxizilor de aluminiu.
Pigmentul a fost descoperit în 1789 și de atunci a fost utilizat pentru a reprezenta nuanța deschisă a cerului. Poate fi amestecat cu titanium white pentru a obține de exemplu baby blue.
O nuanță folosită intens de pictori precum Claude Monet, care a combinat acest pigment cu alte tipuri de albastru deschis pentru a obține culorile sale vibrante și specifice.
Albastru denim
Contrar Royal Blue, albastrul denim a început să fie folosit pentru clasa de mijloc, o dată cu minerii de aur din zona Americii, care aveau nevoie de îmbrăcăminte rezistentă și durabilă. În anii ‘50, denimul a fost asociat revoltei tinerilor și a continuat să fie astfel până a fost integrat în campaniile politice ale vremurilor.
Royal Blue

Numele de Royal Blue a fost folosit pentru prima oară în 1810-1820, pentru a denumi o nuanță de albastru a unei rochii creată special pentru regina Charlotte.
Queen blue și Impreial blue sunt versiuni mai puțin cunoscute ale Royal Blue. Queen blue este un ton mediu, pe când Imperial Blue este o nuanță mai închisă, apropiată de Navy.
Cobalt Blue

Cobalt blue – acuarelă pastilă White Nights
Cobalt blue este o nuanță mai deschisă și mai puțin intensă decât Prussian Blue. La bază, pigmentul de cobalt este un pigment stabil, utilizat la început în decorarea porțelanului și a bijuteriilor din China încă din secolul 8-9 când pare că a fost descoperit.
Această nuanță de albastru poate fi utilizată pentru a reprezenta părțile mai profunde ale oceanului și amestecat cu cerulean bleu, poate fi o soluție bună pentru a picta valurile mării.
Artiști precum Renoir, Turner sau van Gogh au folosit cobalt blue în multe din lucrările lor (fiind adeseori un înlocuitor al ultramarinului datorită apropierii culorilor) iar probabil cea mai ușor de identificat pictură cu această culoare este Noaptea înstelată.
Turcoaz

În spectrul culorilor, nuanța turcoaz este situată între culorile verde și albastru. Deci, este o culoare de tranziție, dar foarte apreciată datorită faptului că are calități din ambele registre.
Turcoaz culoare a ajuns în Europa din Turcia, locul în care s-a găsit și exploatat pigmentul în vechime, inspirându-i și numele.

Turcoaz – din gama de culori acrilice Pebeo
Culoarea turcoaz reprezintă o combinație între două culori și le conține pe amândouă – și calitățile liniștitoare ale albastrului, dar și cele tonice ale verdelui.
Azure blue

Exemplu de azure blue din gama de acuarele White Nights
Această nuanță este situată între blue și cyan, producând o culoare deschisă de albastru. Cea mai veche mențiune a acestei culori a avut loc în 1374.
Phthalocyanine Blue

Exemplu de Phthalo Blue din gama de acrilice Akademie de la Schmincke
Acest pigment deschis a fost dezvoltat în jurul anilor 1930 și datorită proprietăților sale vizuale, mulți artiști – precum Wassily Kandinsky, Barnett Newman și Roy Lichtenstein au ales să includă această nuanță de albastru în picturile lor.
Phtalo Blue este folosit și în lucrarea Who’s Afraid of Red, Yellow and Blue.
Midnight blue
Midnight blue este una din cele mai închise nuanțe de albastru, atât de închisă încât ar putea fi confundată cu negrul.
Navy Blue

Exemplu de navy blue din gama de vopsea pentru haine Dylon
Și navy bleu intră în categoria de nuanțe de albastru, cu multe variații ale pigmentului. A fost denumită astfel fiindcă a fost utilizată pentru uniformele armatei marine britanice și purtată de ofițeri încă din 1748.
Indigo

Indigo în varianta acuarelă la tub, White Nights
Dacă albastrul era de regulă foarte scump în varianta de culori pentru pictură, era mult mai ieftin în cazul vopselilor pentru textile. Apariția indigo-ului ca și reprezentant al unei categorii de nuanțe de albastru ușor de obținut, dintr-o plantă destul de des întâlnită (Indigofera tinctoria) a zdruncinat comerțul cu textile în secolul 16. Nuanța indigo a fost folosită pentru vopsirea hainelor și țesăturilor pentru toate categoriile sociale și pigmentul natural a fost înlocuit în 1880, când a fost dezvoltat un pigment sintetic.
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!
Surse foto: Pebeo, Nevskaya Palitra, Schmincke, Unsplash.com, Pexels.com
 

Vernis-ul reprezintă un strat protector aplicat pe o pictură (există vernisuri potrivite pentru tehnicile în ulei, acrilic și chiar fixative pentru culoarea de acuarelă ), care are beneficii pe termen lung, printre care rezistența culorilor și protecția la lumină. Un vernis pictura de calitate poate chiar să crească saturația culorilor și poți alege între mai multe tipuri de finisaje (mat, lucios sau satinat).
Beneficiile utilizării unui vernis în pictură

Protecția culorii împotriva prafului, a grăsimilor și a razelor UV
Un aspect uniform al lucrării tale
Extra strălucire a culorii (uneori în procesul de uscare, e posibil ca anumite culori să-și mai piardă din strălucire)

În general, vernis-urile au o compoziție diferită, în funcție de culoarea pe care se aplică. Astfel, un vernis pentru pictura în ulei de obicei conține rășini naturale (alchidice sau dammar) sau sintetice, suspendate într-un solvent – de cele mai multe ori terebentină. Pentru vernisarea unei picturi acrilice, vernis-ul are nevoie de alte calități și de obicei rețeta de fabricație implică emulsii de polimeri acrilici. Ca și consistență, e bine de știut că un vernis este mai tare și mai puțin flexibil decât culoarea uscată și astfel nu va permite trecerea umezelii, a grăsimilor sau a altor factori care pot impacta în mod negativ culoarea.
Cum se aplică un vernis pictura ?
Condiția esențială pentru aplicarea corectă a unui vernis este uscarea profundă a culorii. În caz contrar, pot apărea, în timp, fisuri sau crăpături în acest strat protector. Timpul de uscare al culorii depinde și de grosimea stratului aplicat.
De exemplu, în cazul picturii în ulei, aplicarea unui strat de vernis înainte de uscarea completă a culorilor (care poate dura și luni întregi în cazul uleiurilor) riscă să închidă suprafața și să blocheze procesul de oxidare, proces prin care se usucă picturile în ulei. Același risc există și în cazul aplicării premature a vernis-ului pe o lucrare în acrilic – dacă uscarea nu este completă, întreruperea procesului va rezulta în alterarea, în timp, a stratului de vernis.
Vernis-ul se poate aplica cu pensula sau în varianta spray. Fiecare vernis (lichid sau spray) are indicații specifice de aplicare, cum ar fi numărul optim de straturi, pe care le vei găsi pe eticheta produselor sau în descrierea de pe pagina de produs.


Orice variantă de vernis ai alege, e bine să lucrezi într-un spațiu foarte bine aerisit și ventilat (aerul să circule din cel puțin două surse) sau chiar afară, dacă ai această posibilitate. Poți chiar să utilizezi o mască de protecție.
Vernis lichid
Pentru o aplicare corectă a vernis-ului lichid, e important să folosești o pensulă de vernisare, lată ( 5- 10 cm), cu un fir de păr moale și de bună calitate (să nu piardă fire de păr în timpul aplicării). Este indicat, dacă e posibil, să folosești această pensulă doar pentru vernis și să o cureți cât mai bine după fiecare utilizare.
Vernis-ul se aplică pe pictura plasată în poziție orizontală, în 1-3 straturi subțiri, așteptând uscarea stratului anterior înainte de a trece la următorul. Este indicat să aplici vernis-ul cu mișcări grijulii ale pensulei, obiectivul fiind să obții un strat uniform și destul de subțire. Ai grijă să nu se formeze bule de aer și nu dilua foarte mult vernis-ul (de obicei, găsești informațiile referitor la posibila diluare pe etichetă), ca să nu riști formarea acestor bule de aer.
E importantă și temperatura din spațiul în care aplici vernis-ul. Dacă aceasta este prea rece sau umedă, e posibil ca vernis-ul să capete un aspect lipicios. Mai este recomandat să închizi rapid recipientul cu vernis, după aplicare, fiindcă unele din substanțele din compoziția sa se pot evapora destul de rapid.
Câteva idei de vernis-uri lichide de foarte bună calitate sunt vernisul lucios și elastic de la Schmincke (pentru culorile de ulei, pe bază de rășini sintetice, care rămâne elastic în timp, datorită aditivilor din rețetă), vernis-ul universal (cu aspect lucios și potrivit și pentru culori de ulei dar și pentru print-uri) sau vernis-ul lucios pentru uleiuri, vernis-ul din rășină naturală de Dammar (lucios sau mat) sau vernis-ul de mastic. Pentru pictura în acrilic, poți aplica vernis lucios din rășină acrilică (timp de uscare mic și rol în creșterea strălucirii culorilor) sau un vernis acrilic mat, din rășină sintetică. Pentru acuarele, ai la dispoziție un vernis pentru acuarele lichid, pe bază de alcool.
Vernis spray
Deși metoda clasică de aplicare a vernis-ului este cu pensula, un vernis spray îți poate fi de folos, mai ales în cazul în care stratul de culoare nu este perfect uniform. Deci, dacă ai folosit tehnica impasto sau ai o lucrare mixed media, e indicat să alegi un vernis spray. Astfel, stratul de protecție va avea aceeași grosime pe întreaga suprafața a lucrării, comparativ cu aplicarea unui vernis lichid, cu ajutorul unei pensule.
În acest caz, poți plasa pictura în poziție verticală și să aplici spray-ul de sus în jos, de la o distanță de cațiva zeci de centimetri (și în acest caz, vei găsi instrucțiuni precise referitoare la distanță pe eticheta sau în descrierea produsului). Nu uita ca înainte să aplici vernis-ul spray să agiți foarte, foarte bine tubul, chiar timp de câteva minute. În cazul blocării duzei, întoarce tubul invers și pulverizează până când observi că reîncepe fluxul normal de vernis.
În general, se aplică 2-3 straturi de vernis spray, dar poți testa și în timp, vei putea să-ți stabilești preferințele, prin analiza efectului rezultat pe suprafața culorii.
Vernis spray - universal – pentru ulei sau acrilic
Vernis-urile spray pot avea o compoziție potrivită și pentru pictura în ulei și pentru pictura în acrilic. Este cazul acestui vernis universal de la Schmincke, disponibil în varianta glossy, satin mat sau mat.
Vernis spray pentru pictura în acrilic
O variantă este vernisul spray pentru acrilic, cu protecție UV și disponibil în variante glossy, neutral/ satin-matt sau mat, ce poate fi folosit și pentru printuri inkjet sau fotografii.

Vernis-uri spray pentru pictura în ulei
Există mai multe variante de vernis-uri spray special realizate pentru protecția culorii de ulei. Unul dintre ele este vernis-ul de retușare de la Schmincke, ideal pentru protejarea temporară a culorilor de ulei.
Apoi, pentru vernisarea finală, poți alege un spray Final Picture, cu finisaj glossy, incolor, care nu se îngălbenește în timp și care conține dimetil eter, rășină acrilică, rășină aldehidică și white spirit.
Urmărește clipul pentru mai multe detalii despre variantele de vernis pentru pictura în ulei. Nu uita să apeși butonul CC din dreapta jos a player-ului pentru a vedea subtitrarea în limba română.

Fixativ pentru acuarele
Un fixativ spray pentru acuarele are un rol de protecție împotriva umidității și prafului, care pot afecta pictura în acuarelă.
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!