Deși ideea de contrast poate părea destul de simplă la prima vedere, în cadrul teoriei culorilor există mai multe tipuri de contraste, pe care le poți studia pentru a-ți rafina tehnica de pictură și felul în care folosești culorile într-un tablou. În acest articol, vei găsi principalele tipuri de contrast stabilite și studiate de Iohannes Itten, cercetător în cromatologie.
Contrastul culorilor pure
Pentru a realiza acest tip de contrast ai nevoie de cel puțin trei culori diferite. Contrastul culorilor pure se formează prin alăturarea oricăror culori saturate la maxim. Bineînțeles, alăturarea celor trei culori primare va oferi cel mai puternic efect, efect care va scădea o dată cu îndepărtarea de acestea.
Contrastul clar/ obscur
Albul și negrul sunt punctul extrem al acestui tip de contrast. Griurile (care se obțin fie din amestecul alb-negru, fie din amestecul perechilor de culori complementare cu alb) pot fi utilizate, în proporții diferite, pentru acest tip de contrast.
Citește și articolul despre roata culorilor!
Contrastul rece/ cald
În cazul temperaturii unei culori, se consideră (având în vedere roata culorilor) că roșul orange este culoarea cea mai caldă iar albastru-verde este cea mai rece. Alăturarea unei culori de o alta poate avea un efect de schimbare a temperaturilor.
În multe situații, acest tip de contrast în pictură poate fi utilizat pentru a sugera apropierea sau depărtarea. Obiectele din depărtare pot fi pictate în culori/ nuanțe reci, pentru a oferi acea impresie de vag pe care o putem observa în realitate.
Contrastul culorilor complementare
Culorile complementare (care se află în opoziție totală în cercul cromatic) mențin relația de contrast de complementare. Aceste perechi de culori, atunci când sunt utilizate în anumite cantități, te vor ajuta să obții un efect de static, datorită faptului că sunt într-un echilibru perfect.
Descoperă mai multe informații despre culorile complementare aici!
Contrastul simultan
Acest tip de contrast vorbește despre faptul că ochiul uman, atunci când analizează o culoare, caută în mod automat complementara acesteia. Legea culorii complementare este deci esențială în orice pictură, bazându-se pe percepția subiectivă a ochiului uman și a felului în care vedem culorile.
Contrastul de calitate
Acest tip de contrast se referă la contrastul între culorile intense și luminoase și culorile mai întunecate, mai palide. Se bazează pe calitatea cromatică, adică gradul de puritate/ saturație a unei culori.
Fiecare culoare poate fi modulată pentru a-i crește sau scădea luminozitatea, prin amestecul cu alb sau cu negru. Se pot obține tonuri de diferite luminozități chiar și amestecând o culoare pură cu gri (acromatic, format din alb-negru). O altă modalitate de a estompa o culoare este de a o amesteca cu complementara ei.
Prin utilizarea contrastului de calitate, vei obține o dinamică distinctă a culorilor pe pânză, de o mai mare finețe.
Contrastul de cantitate
Acest tip de contrast se referă la raportul dintre două sau mai multe culori. Iată un raport de cantitate valabil pentru culorile complementare: galben 1/4 – violet 3/4 , orange 1/3 – albastru 2/3 , rosu 1/2 – verde 1/2 raport pe care-l poți testa pentru a observa cum se formează acest tip de contrast.
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!