Ghid: nuante de albastru in pictura
Nuantele de albastru sunt folosite în pictură pentru a reprezenta sentimentul de libertate, de spațiu deschis, ideea de imaginație, inspirație și sensibilitate dar și melancolie și chiar compasiune. Nuanțele de albastru sunt percepute astăzi ca fiind tradiționale, conservatoare, dar aduc și calm și securitate, ca și emoții asociate. Din punct de vedere cultural, albastrul a fost încărcat de-a lungul istoriei cu o importanță deosebită, datorită rarității pigmentului în natură iar astăzi rămâne culoarea care reprezintă deopotrivă cerul, roialitatea și autoritatea.
Iată un articol despre istoria și semnificația principalelor nuanțe de albastru și istoria acestora: de la albastrul egiptean, ultramarine sau royal blue până la prussian blue și turcoaz.
Albastru egiptean
Albastrul egiptean era produs inițial din praf de calcar pisat cu nisip și azurit sau malachit, încălzite la o temperatură de peste 800 de grade Celsius. Rezultatul era un material albastru opac, de consistența sticlei, care trebuia apoi pisat și amestecat cu un liant (de exemplu albuș de ou) pentru a putea fi utilizat la pictură.
Ultramarine blue
Ultramarine blue din gama de culori fine de ulei XL Studio
Ultramarinul este un pigment obținut din lapis lazuli și în timpul Renașterii, această nuanță de albastru era foarte populară printre artiști datorită intensității și valorii sale.
Istoria ultramarinului – chiar dacă egiptenii au fost fascinați de lapis lazuli, nu au descoperit niciodată cum să îl prelucreze. Secolul 6 este momentul în care culoarea albastru se evidențiază ca pigment, când apare în picturi budiste din Afghanistan (lapis lazuli fiind minat exclusiv din minele Sar-i Sang din regiune). Pigmentul a fost mai apoi importat în Europa de către comercianții italieni (secolul 14-15) unde a fost redenumit ultramarin, termen care tradus din latină înseamnă “dincolo de mare”.
Culoarea albastru ultramarin a devenit cea mai căutată nuanță de albastru în perioada medievală, la un preț care rivaliza cu cel al aurului. Din acest motiv, era considerate o culoare a regalității și se spune că chiar și Michelangelo sau Raphael erau obligați să o folosească cu cumpătare. Artiști precum Cimabue, Duccio și Giotto sunt printre primii care foloseau intens această nuanță de albastru, de cele mai multe ori asociind-o cu foiță aurie.
Pigmentul a rămas foarte scump până în 1826, când un chimist francez a descoperit o variantă sintetică, denumită French ultramarine.
De multe ori, albastrul ultramarin este considerat a fi un albastru pur. Totuși, această nuanță conține un accent roșu, care-i subliniază profunzimea.
Cyan blue
Cyan Blue din gama Aqua Drop de acuarelă lichidă
Tehnic, cyan blue este cea mai pură nuanță de albastru. Localizată pe tranziția dintre albastru și verde, este mai albastră decât nuanța turcoaz și are o natură mai rece.
Prussian blue
Prussian blue – culoare de ulei Mussini (de la Schmincke)
Prussian blue e un tip de albastru care a apărut în Germania, în secolul 18, când pictorul elvețian Johann Jacob Diesbach a inventat pigmentul sintetizat. Prima mențiune a acestei culori este într-o scrisoare adresată președintelui Royal Academy of Sciences, când artistul menționa descoperirea pigmentului 'Preussisch blau'. Este primul pigment sintetic modern descoperit, care a înlocuit albastrul obținut din lapis lazuli.
O altă denumire este Berliner Blau și un detaliu puțin știut despre descoperirea acestei nuanțe de albastru - Prussian Blue este felul în care a apărut – Diesbach intenționa să creeze o nuanță de roșu, însă compoziția la care lucra a intrat în contact cu sângele unui animal iar reacția a produs acest albastru vibrant.
Artiști cunoscuți care au folosit Prussian Blue sunt Pablo Picasso, Katsushika Hokusai (Under the Wave off Kanagawa) și alți artiști japonezi dar și Marc Chagall. Mai mult, după ce un astronom i-a descoperit sensibilitatea unică la lumină, aplicația Prussian Blue în arhitectură a fost una importantă, fiind folosită pentru ceea ce denumim astăzi “blueprints”.
Marian Blue
O nuanță de albastru care a fost folosită în icoanele care o reprezentau pe Fecioara Maria, uneori obținută din azurit (un pigment mai ieftin decât lapis lazuli, care se obținea ca produs secundar în minele de cupru).
Cerulean Blue
Cerulean Blue din gama de acuarelă Horadam (Schmincke)
Termenul se traduce din latină prin "cer" sau "rai" și culoarea este un albastru opac care acoperă azurul dar și o culoare mai închisă a cerului.
Inițial, pigmentul era obținut din compuși ai aluminiului (stanat de cobalt magnesium) și a fost perfecționat prin tratarea termică a cobaltului și a oxizilor de aluminiu.
Pigmentul a fost descoperit în 1789 și de atunci a fost utilizat pentru a reprezenta nuanța deschisă a cerului. Poate fi amestecat cu titanium white pentru a obține de exemplu baby blue.
O nuanță folosită intens de pictori precum Claude Monet, care a combinat acest pigment cu alte tipuri de albastru deschis pentru a obține culorile sale vibrante și specifice.
Albastru denim
Contrar Royal Blue, albastrul denim a început să fie folosit pentru clasa de mijloc, o dată cu minerii de aur din zona Americii, care aveau nevoie de îmbrăcăminte rezistentă și durabilă. În anii ‘50, denimul a fost asociat revoltei tinerilor și a continuat să fie astfel până a fost integrat în campaniile politice ale vremurilor.
Royal Blue
Numele de Royal Blue a fost folosit pentru prima oară în 1810-1820, pentru a denumi o nuanță de albastru a unei rochii creată special pentru regina Charlotte.
Queen blue și Impreial blue sunt versiuni mai puțin cunoscute ale Royal Blue. Queen blue este un ton mediu, pe când Imperial Blue este o nuanță mai închisă, apropiată de Navy.
Cobalt Blue
Cobalt blue – acuarelă pastilă White Nights
Cobalt blue este o nuanță mai deschisă și mai puțin intensă decât Prussian Blue. La bază, pigmentul de cobalt este un pigment stabil, utilizat la început în decorarea porțelanului și a bijuteriilor din China încă din secolul 8-9 când pare că a fost descoperit.
Această nuanță de albastru poate fi utilizată pentru a reprezenta părțile mai profunde ale oceanului și amestecat cu cerulean bleu, poate fi o soluție bună pentru a picta valurile mării.
Artiști precum Renoir, Turner sau van Gogh au folosit cobalt blue în multe din lucrările lor (fiind adeseori un înlocuitor al ultramarinului datorită apropierii culorilor) iar probabil cea mai ușor de identificat pictură cu această culoare este Noaptea înstelată.
Turcoaz
În spectrul culorilor, nuanța turcoaz este situată între culorile verde și albastru. Deci, este o culoare de tranziție, dar foarte apreciată datorită faptului că are calități din ambele registre.
Turcoaz culoare a ajuns în Europa din Turcia, locul în care s-a găsit și exploatat pigmentul în vechime, inspirându-i și numele.
Turcoaz – din gama de culori acrilice Pebeo
Culoarea turcoaz reprezintă o combinație între două culori și le conține pe amândouă – și calitățile liniștitoare ale albastrului, dar și cele tonice ale verdelui.
Azure blue
Exemplu de azure blue din gama de acuarele White Nights
Această nuanță este situată între blue și cyan, producând o culoare deschisă de albastru. Cea mai veche mențiune a acestei culori a avut loc în 1374.
Phthalocyanine Blue
Exemplu de Phthalo Blue din gama de acrilice Akademie de la Schmincke
Acest pigment deschis a fost dezvoltat în jurul anilor 1930 și datorită proprietăților sale vizuale, mulți artiști – precum Wassily Kandinsky, Barnett Newman și Roy Lichtenstein au ales să includă această nuanță de albastru în picturile lor.
Phtalo Blue este folosit și în lucrarea Who’s Afraid of Red, Yellow and Blue.
Midnight blue
Midnight blue este una din cele mai închise nuanțe de albastru, atât de închisă încât ar putea fi confundată cu negrul.
Navy Blue
Exemplu de navy blue din gama de vopsea pentru haine Dylon
Și navy bleu intră în categoria de nuanțe de albastru, cu multe variații ale pigmentului. A fost denumită astfel fiindcă a fost utilizată pentru uniformele armatei marine britanice și purtată de ofițeri încă din 1748.
Indigo
Indigo în varianta acuarelă la tub, White Nights
Dacă albastrul era de regulă foarte scump în varianta de culori pentru pictură, era mult mai ieftin în cazul vopselilor pentru textile. Apariția indigo-ului ca și reprezentant al unei categorii de nuanțe de albastru ușor de obținut, dintr-o plantă destul de des întâlnită (Indigofera tinctoria) a zdruncinat comerțul cu textile în secolul 16. Nuanța indigo a fost folosită pentru vopsirea hainelor și țesăturilor pentru toate categoriile sociale și pigmentul natural a fost înlocuit în 1880, când a fost dezvoltat un pigment sintetic.
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!
Surse foto: Pebeo, Nevskaya Palitra, Schmincke, Unsplash.com, Pexels.com
Iată un articol despre istoria și semnificația principalelor nuanțe de albastru și istoria acestora: de la albastrul egiptean, ultramarine sau royal blue până la prussian blue și turcoaz.
Albastru egiptean
Albastrul egiptean era produs inițial din praf de calcar pisat cu nisip și azurit sau malachit, încălzite la o temperatură de peste 800 de grade Celsius. Rezultatul era un material albastru opac, de consistența sticlei, care trebuia apoi pisat și amestecat cu un liant (de exemplu albuș de ou) pentru a putea fi utilizat la pictură.
Ultramarine blue
Ultramarine blue din gama de culori fine de ulei XL Studio
Ultramarinul este un pigment obținut din lapis lazuli și în timpul Renașterii, această nuanță de albastru era foarte populară printre artiști datorită intensității și valorii sale.
Istoria ultramarinului – chiar dacă egiptenii au fost fascinați de lapis lazuli, nu au descoperit niciodată cum să îl prelucreze. Secolul 6 este momentul în care culoarea albastru se evidențiază ca pigment, când apare în picturi budiste din Afghanistan (lapis lazuli fiind minat exclusiv din minele Sar-i Sang din regiune). Pigmentul a fost mai apoi importat în Europa de către comercianții italieni (secolul 14-15) unde a fost redenumit ultramarin, termen care tradus din latină înseamnă “dincolo de mare”.
Culoarea albastru ultramarin a devenit cea mai căutată nuanță de albastru în perioada medievală, la un preț care rivaliza cu cel al aurului. Din acest motiv, era considerate o culoare a regalității și se spune că chiar și Michelangelo sau Raphael erau obligați să o folosească cu cumpătare. Artiști precum Cimabue, Duccio și Giotto sunt printre primii care foloseau intens această nuanță de albastru, de cele mai multe ori asociind-o cu foiță aurie.
Pigmentul a rămas foarte scump până în 1826, când un chimist francez a descoperit o variantă sintetică, denumită French ultramarine.
De multe ori, albastrul ultramarin este considerat a fi un albastru pur. Totuși, această nuanță conține un accent roșu, care-i subliniază profunzimea.
Cyan blue
Cyan Blue din gama Aqua Drop de acuarelă lichidă
Tehnic, cyan blue este cea mai pură nuanță de albastru. Localizată pe tranziția dintre albastru și verde, este mai albastră decât nuanța turcoaz și are o natură mai rece.
Prussian blue
Prussian blue – culoare de ulei Mussini (de la Schmincke)
Prussian blue e un tip de albastru care a apărut în Germania, în secolul 18, când pictorul elvețian Johann Jacob Diesbach a inventat pigmentul sintetizat. Prima mențiune a acestei culori este într-o scrisoare adresată președintelui Royal Academy of Sciences, când artistul menționa descoperirea pigmentului 'Preussisch blau'. Este primul pigment sintetic modern descoperit, care a înlocuit albastrul obținut din lapis lazuli.
O altă denumire este Berliner Blau și un detaliu puțin știut despre descoperirea acestei nuanțe de albastru - Prussian Blue este felul în care a apărut – Diesbach intenționa să creeze o nuanță de roșu, însă compoziția la care lucra a intrat în contact cu sângele unui animal iar reacția a produs acest albastru vibrant.
Artiști cunoscuți care au folosit Prussian Blue sunt Pablo Picasso, Katsushika Hokusai (Under the Wave off Kanagawa) și alți artiști japonezi dar și Marc Chagall. Mai mult, după ce un astronom i-a descoperit sensibilitatea unică la lumină, aplicația Prussian Blue în arhitectură a fost una importantă, fiind folosită pentru ceea ce denumim astăzi “blueprints”.
Marian Blue
O nuanță de albastru care a fost folosită în icoanele care o reprezentau pe Fecioara Maria, uneori obținută din azurit (un pigment mai ieftin decât lapis lazuli, care se obținea ca produs secundar în minele de cupru).
Cerulean Blue
Cerulean Blue din gama de acuarelă Horadam (Schmincke)
Termenul se traduce din latină prin "cer" sau "rai" și culoarea este un albastru opac care acoperă azurul dar și o culoare mai închisă a cerului.
Inițial, pigmentul era obținut din compuși ai aluminiului (stanat de cobalt magnesium) și a fost perfecționat prin tratarea termică a cobaltului și a oxizilor de aluminiu.
Pigmentul a fost descoperit în 1789 și de atunci a fost utilizat pentru a reprezenta nuanța deschisă a cerului. Poate fi amestecat cu titanium white pentru a obține de exemplu baby blue.
O nuanță folosită intens de pictori precum Claude Monet, care a combinat acest pigment cu alte tipuri de albastru deschis pentru a obține culorile sale vibrante și specifice.
Albastru denim
Contrar Royal Blue, albastrul denim a început să fie folosit pentru clasa de mijloc, o dată cu minerii de aur din zona Americii, care aveau nevoie de îmbrăcăminte rezistentă și durabilă. În anii ‘50, denimul a fost asociat revoltei tinerilor și a continuat să fie astfel până a fost integrat în campaniile politice ale vremurilor.
Royal Blue
Numele de Royal Blue a fost folosit pentru prima oară în 1810-1820, pentru a denumi o nuanță de albastru a unei rochii creată special pentru regina Charlotte.
Queen blue și Impreial blue sunt versiuni mai puțin cunoscute ale Royal Blue. Queen blue este un ton mediu, pe când Imperial Blue este o nuanță mai închisă, apropiată de Navy.
Cobalt Blue
Cobalt blue – acuarelă pastilă White Nights
Cobalt blue este o nuanță mai deschisă și mai puțin intensă decât Prussian Blue. La bază, pigmentul de cobalt este un pigment stabil, utilizat la început în decorarea porțelanului și a bijuteriilor din China încă din secolul 8-9 când pare că a fost descoperit.
Această nuanță de albastru poate fi utilizată pentru a reprezenta părțile mai profunde ale oceanului și amestecat cu cerulean bleu, poate fi o soluție bună pentru a picta valurile mării.
Artiști precum Renoir, Turner sau van Gogh au folosit cobalt blue în multe din lucrările lor (fiind adeseori un înlocuitor al ultramarinului datorită apropierii culorilor) iar probabil cea mai ușor de identificat pictură cu această culoare este Noaptea înstelată.
Turcoaz
În spectrul culorilor, nuanța turcoaz este situată între culorile verde și albastru. Deci, este o culoare de tranziție, dar foarte apreciată datorită faptului că are calități din ambele registre.
Turcoaz culoare a ajuns în Europa din Turcia, locul în care s-a găsit și exploatat pigmentul în vechime, inspirându-i și numele.
Turcoaz – din gama de culori acrilice Pebeo
Culoarea turcoaz reprezintă o combinație între două culori și le conține pe amândouă – și calitățile liniștitoare ale albastrului, dar și cele tonice ale verdelui.
Azure blue
Exemplu de azure blue din gama de acuarele White Nights
Această nuanță este situată între blue și cyan, producând o culoare deschisă de albastru. Cea mai veche mențiune a acestei culori a avut loc în 1374.
Phthalocyanine Blue
Exemplu de Phthalo Blue din gama de acrilice Akademie de la Schmincke
Acest pigment deschis a fost dezvoltat în jurul anilor 1930 și datorită proprietăților sale vizuale, mulți artiști – precum Wassily Kandinsky, Barnett Newman și Roy Lichtenstein au ales să includă această nuanță de albastru în picturile lor.
Phtalo Blue este folosit și în lucrarea Who’s Afraid of Red, Yellow and Blue.
Midnight blue
Midnight blue este una din cele mai închise nuanțe de albastru, atât de închisă încât ar putea fi confundată cu negrul.
Navy Blue
Exemplu de navy blue din gama de vopsea pentru haine Dylon
Și navy bleu intră în categoria de nuanțe de albastru, cu multe variații ale pigmentului. A fost denumită astfel fiindcă a fost utilizată pentru uniformele armatei marine britanice și purtată de ofițeri încă din 1748.
Indigo
Indigo în varianta acuarelă la tub, White Nights
Dacă albastrul era de regulă foarte scump în varianta de culori pentru pictură, era mult mai ieftin în cazul vopselilor pentru textile. Apariția indigo-ului ca și reprezentant al unei categorii de nuanțe de albastru ușor de obținut, dintr-o plantă destul de des întâlnită (Indigofera tinctoria) a zdruncinat comerțul cu textile în secolul 16. Nuanța indigo a fost folosită pentru vopsirea hainelor și țesăturilor pentru toate categoriile sociale și pigmentul natural a fost înlocuit în 1880, când a fost dezvoltat un pigment sintetic.
Te așteptăm cu mai multe idei și recomandări despre tehnici și materiale pentru proiecte de artă și hobby creativ și pe Facebook , Instagram si YouTube și în magazinele din București!
Surse foto: Pebeo, Nevskaya Palitra, Schmincke, Unsplash.com, Pexels.com